Miért ellenállni a méz néhány ezer év anélkül, hogy tönkre?

Korunk régészek felfedezték, sok csodálatos dolgot az egyiptomi sírok. Között az ékszereket és más elbűvöljön elrejtett kincseket is tartalmazó méz társkereső most több ezer éve, és amely továbbra is jó enni, annak ellenére, hogy az idő múlásával.

Vannak néhány más élelmiszerek, amelyek jó állapotban hosszú ideig tartanak: só, cukor és a rizs ezek közül néhányat. Méz azonban különleges: ellenáll az idő múlásával, és maradt egy teljesen ehető; Talán én nem akartam megkóstolni, vagy enni nyers rizs, de mi nyissa meg az urnát mézzel, néhány éve, és élvezni, anélkül, hogy bármely adott előkészítése, mintha egy nap régi. Továbbá a hosszú élettartam a méz ad és egyéb tulajdonságok (mint például a gyógyszerek is) a más élelmiszerek és a hosszú élettartamot. Ez tesz minket magunkat, mit kérdezni méz egy olyan különleges élelmiszer?

Egy válasz is majdnem olyan bonyolult, mint a méz illatú: több tényező dolgozik tökéletes harmónia, ez a hatás elérése érdekében.

Az első ok van köszönhetően a kémiai összetétel, a méz. Méz az elsősorban a cukor. Cukrok nedvszívó, ami azt jelenti, hogy természetes állapotukban tartalmaz nagyon kevés vizet, de hogy egyszerűen elnyelik a légkörből, ha nem vonatkozik. "Méz, a természetes formában tartalmaz nagyon kevés nedvességet. Egy ilyen környezetben nagyon kevés a baktériumok és a mikroorganizmusok képes túlélni, úgy, hogy meghalnak ", magyarázza Amina Harris, ügyvezető igazgatója szerint A méz és a beporzás központ Robert Mondavi Intézet, a University of California. Harris magyarázat kiderül, fontos eleme a hosszú élettartam, a méz: a méz elrontani, kell lennie valami benne elrontani. Egy ilyen kellemetlen környezetben organizmusok május nem életben marad elég sokáig, a méz, a lehetőséget, hogy "elrontani" ezt az ételt.

De asemenea, mierea este extrem de acidă. „Are un pH ce se găseşte undeva între 3 şi 4,5, aproximativ, iar acest acid va ucide aproape orice doreşte să crească în miere”, mai spune Harris. Astfel, bacteriile şi alte organisme care scurtează durata de viaţă a alimentelor sunt nevoite să caute o altă gazdă, căci speranţa de viaţă în miere este foarte scăzută.

Totuşi, mierea nu este singurul aliment higroscopic. Melasa, spre exemplu, un reziduu ce provine din extragerea zahărului din sfeclă, este extrem de higroscopică şi totodată este acidă (însă mai puţin ca mierea, având un pH de 5,5). Totuşi, deşi rezistă mult, melasa se strică în cele din urmă.

De ce o formă de zahăr se strică, iar mierea rezistă pentru totdeauna? Albinele joacă şi ele un rol.

Nectarul, materialul colectat de albine pentru a face mierea, este în mod natural foarte bogat în apă (ce reprezintă 60%-80% din masa totală a nectarului). În procesul producerii mierii, albinele joacă un rol important în eliminarea apei, ele bătând din aripi pentru a usca nectarul. Pe lângă bătăile aripilor, albinele mai au o contribuţie la longevitatea mierii. În stomacul albinelor există o enzimă ce poartă numele de glucozoxidază. Atunci când albinele regurgitează nectarul din gură pentru a produce mierea, această enzimă se amestecă cu nectarul şi îl descompune în două elemente: acid gluconic şi peroxid de hidrogen. „Peroxidul de hidrogen este celălalt element care acţionează împotriva tuturor elementelor nocive care s-ar putea dezvolta în miere”, explică Harris.

Din acest motiv, mierea a fost folosită de-a lungul secolelor ca remediu medicinal. Pentru că este aşa de groasă, pentru că respinge orice fel de microorganism şi deoarece conţine peroxid de hidrogen, mierea reprezintă bariera perfectă împotriva infecţiilor în cazul rănilor. Tăbliţele sumierene din argilă descriu cea mai veche folosire documentată a mierii în scopuri medicinale, relatările din acea perioadă arătând că mierea era folosită în 30% dintre reţete. De asemenea, egiptenii antici foloseau mierea în scopuri medicinale în mod regulat, producând alifii pentru afecţiunile de piele şi de ochi. „Mierea era folosită pentru a acoperi o rană, o arsură şi alte probleme similare, deoarece nu permitea niciunui microorganism să se dezvolte, fiind astfel un bandaj natural”, explică Harris.

Mai mult, atunci când mierea nu este stocată într-un borcan, ea absoarbe umezeala. „Pe măsură ce absoarbe apa din rană, care altfel ar fi permis infectarea, mierea eliberează o cantitate foarte mică de peroxid de hidrogen. Această cantitate este exact ceea ce avem nevoie – este suficient de redusă încât stimulează vindecarea”, spune Harris. De altfel, mierea este folosită în acest scop şi astăzi: compania Derma Sciences comercializează în spitalele din întreaga lume MEDIHONEY, plasturi şi bandaje acoperite cu miere ce stimulează vindecarea.

Ultimul factor ce explică longevitatea mierii este faptul că este ţinută în vase închise. Deşi mierea este un superaliment, ea nu este supranaturală: dacă o veţi ţine neacoperită într-un mediu umed, ea se va strica. „Cât timp capacul este pus şi nu se adaugă apă, mierea nu se va strica. Dacă adăugaţi apă, însă, mierea se poate strica. De asemenea, dacă desfaceţi capacul, apa poate pătrunde în vas şi poate duce la stricarea mierii”, explică Harris.

Aşadar, dacă doriţi să stocaţi mierea pentru sute sau mii de ani, faceţi ce fac şi albinele şi ţineţi mierea sigilată.

0 válaszok

Válaszolj

Szeretné, hogy csatlakozzon a vitát?
Ne habozzon, hogy hozzájáruljon!

Válaszolj

E-mail címét nem publikus. Kötelező kitölteni *