Dlaczego się oprzeć miód kilka tysięcy lat bez konieczności do ruiny?

Arheologii din vremurile noastre au descoperit numeroase lucruri surprinzătoare în mormintele egiptene. Printre bijuteriile şi celelate comori ascunse în aceste locuri misterioase se numără şi vase conţinând miere ce datează de acum câteva mii de ani şi care continuă să fie bună de mâncat în ciuda trecerii timpului.

Există alte câteva alimente care se păstrează bune, în stare crudă, pentru o perioadă lungă de timp: sarea, zahărul şi orezul uscat sunt câteva dintre ele. Totuşi, miere este specială: ea rezistă trecerii timpului şi se menţine într-o stare complet comestibilă; poate că nu am dori să gustăm orez crud sau să mâncăm sare, însă putem să desfacem o urnă cu miere de acum câteva mii de ani şi să ne bucurăm de ea, fără a o pregăti în vreun mod special, ca şi cum ar fi veche de o zi. Mai mult, longevitatea mierii îi conferă şi alte proprietăţi (cum ar fi cele medicinale) pe care alte alimente cu o durată lungă de viaţă nu o au. Acest lucru ne face să ne întrebăm – ce anume face mierea să fie un aliment atât de special?

Odpowiedź jest niemal tak skomplikowany jak smak miodu: jest kilka czynników roboczych w doskonałej harmonii, aby osiągnąć ten efekt.

Pierwszy powód wynika z kompozycji chemicznej miodu. Miód jest przede wszystkim cukier. Cukry są higroskopijne Termin ten oznacza, że ​​w ich stanie naturalnym zawierają bardzo mało wody, ale może łatwo wchłonąć atmosferę, chyba że są one objęte. „Miód w swojej naturalnej postaci, zawiera bardzo mało wilgoci. W takim środowisku bardzo mało bakterii i mikroorganizmów może przetrwać, więc umrzeć „, mówi Amina Harris, dyrektor wykonawczy Miód i Zapylanie Centrum de la Institutul Robert Mondavi al Universităţii California. Explicaţia lui Harris dezvăluie un element important al longevităţii mierii: pentru ca mierea să se strice, este nevoie să fie ceva în interiorul său care să se strice. Într-un astfel de mediu neplăcut, organismele nu pot supravieţui suficient de mult în miere pentru a avea oportunitate de a „strica” acest aliment.

De asemenea, mierea este extrem de acidă. „Are un pH ce se găseşte undeva între 3 şi 4,5, aproximativ, iar acest acid va ucide aproape orice doreşte să crească în miere”, mai spune Harris. Astfel, bacteriile şi alte organisme care scurtează durata de viaţă a alimentelor sunt nevoite să caute o altă gazdă, căci speranţa de viaţă în miere este foarte scăzută.

Jednak miód jest jedynym pokarmem higroskopijny. Melasa, na przykład, pozostałości pochodzące z ekstrakcji buraków cukrowych, jest bardzo higroskopijny i jest kwasowe (ale mniej miodu, o pH 5,5). Jednak, choć długotrwałe melasy ostatecznie zrywa.

Dlaczego psują formę cukru i miodu trwa wiecznie? Pszczoły odgrywają rolę.

Nectarul, materialul colectat de albine pentru a face mierea, este în mod natural foarte bogat în apă (ce reprezintă 60%-80% din masa totală a nectarului). În procesul producerii mierii, albinele joacă un rol important în eliminarea apei, ele bătând din aripi pentru a usca nectarul. Pe lângă bătăile aripilor, albinele mai au o contribuţie la longevitatea mierii. În stomacul albinelor există o enzimă ce poartă numele de glucozoxidază. Atunci când albinele regurgitează nectarul din gură pentru a produce mierea, această enzimă se amestecă cu nectarul şi îl descompune în două elemente: acid gluconic şi peroxid de hidrogen. „Peroxidul de hidrogen este celălalt element care acţionează împotriva tuturor elementelor nocive care s-ar putea dezvolta în miere”, explică Harris.

Din acest motiv, mierea a fost folosită de-a lungul secolelor ca remediu medicinal. Pentru că este aşa de groasă, pentru că respinge orice fel de microorganism şi deoarece conţine peroxid de hidrogen, mierea reprezintă bariera perfectă împotriva infecţiilor în cazul rănilor. Tăbliţele sumierene din argilă descriu cea mai veche folosire documentată a mierii în scopuri medicinale, relatările din acea perioadă arătând că mierea era folosită în 30% dintre reţete. De asemenea, egiptenii antici foloseau mierea în scopuri medicinale în mod regulat, producând alifii pentru afecţiunile de piele şi de ochi. „Mierea era folosită pentru a acoperi o rană, o arsură şi alte probleme similare, deoarece nu permitea niciunui microorganism să se dezvolte, fiind astfel un bandaj natural”, explică Harris.

Ponadto, gdy miodu jest przechowywany w słoiku, pochłania wilgoć. „Jako absorpcji wody z rany, co w innym przypadku pozwoliło infekcji, komunikaty miodu bardzo mała ilość nadtlenku wodoru. Kwota ta jest dokładnie to, czego potrzebujemy - jest na tyle niska, że ​​stymuluje gojenie, „mówi Harris. W rzeczywistości, miód jest stosowany w tym celu dzisiaj: Firma Derma Sciences sprzedawany w szpitalach na całym świecie MEDIHONEYPlastry i bandaże pokryte uzdrowienie miodu.

Ostatni czynnik wyjaśnia długowieczność miodu jest to, że są przechowywane w zamkniętych pojemnikach. Choć miód jest pożywienie, to nie jest nadprzyrodzone: jeśli trzymać odkryte w wilgotnym środowisku, będzie bolało. „Dopóki nasadka kładzie się i nie dodawać wody, miód nie psuje. Jeśli dodać wodę, ale miód może być uszkodzona. Ponadto, jeśli zdjąć pokrywę, woda może dostać się do statku i może prowadzić do uszkodzenia miodu „, wyjaśnia Harris.

Więc jeśli chcesz przechowywać miód dla setek lub tysięcy lat, to, co robisz i zachować pszczół miodnych i uszczelnione.

0 odpowiedzi

Zostaw odpowiedź

Chcesz dołączyć do dyskusji?
Zapraszam do przyczynić się!

Zostaw odpowiedź

Twój adres e-mail nie zostaną opublikowane. wymagane pola są zaznaczone *