Delta Vacaresti – Prima arie protejată din interiorul Bucureștiului

În 2011, a descoperit prin obiectivul aparatului în mijlocul Bucureștiului, sub gunoaie și vegetație arsă, o comoară a naturii – Delta Văcărești. De atunci a făcut zeci de sesiuni fotografice prin care a documentat biodiversitatea impresionantă dintre blocurile din cartierul Berceni și s-a implicat în campania lansată de Salvați Delta și National Geographic de instituire a ariei protejate pe suprafața deltei. După ani de eforturi, campania e la un pas de succes, dar autoritățile tărăgănează decizia finală. Până atunci, Helmut Ignat explică prin fotografiile lui de ce e important să protejăm Delta Văcărești, care ar putea fi prima arie protejată din interiorul Bucureștiului.Delta-vacarestiCum aţi descoperit Delta Văcăreşti şi ce înseamnă pentru dumneavoastră acest loc?
Am primit o misiune de la National Geographic România pentru realizarea unui reportaj despre acest loc, în legătură cu care circulau zvonuri interesante. Primele contacte, în februarie 2011, au fost dezolante: un dig betonat plin de gunoaie, un câmp cu vegetaţie arsă pe multe hectare, stuf uscat, copaci tăiaţi, câini agresivi etc. Treptat însă, faună, flora şi peisajele mereu altele, în ciuda dimensiunilor relative mici, mi-au depăşit cu mult aşteptările. Din conştientizarea valorii ecosistemului şi documentarea pentru reportaj a apărut şi ideea Parcului Natural, transformată într-un proiect concret, gestionat cu pasiune de membrii unui grup de iniţiativă (Naţional Geographic, Salvaţi Delta, Ecopolis, Kogayon). Îmi aduc aminte cu plăcere ca prima menţiune despre un model de referinţă – Costanera Sur din Buenos Aires – am găsit-o chiar într-un material întâlnit în “Green Report”. Ulterior, în drum spre Antarctica, chiar am reuşit să vizitez acest loc.

Mulţi numesc acest loc o comoară a biodiversităţii. Care sunt cele mai importante şi rare specii pe care le-aţi imortalizat aici?
Da, este un ecosistem robust care, odată protejat, va oferi tuturor generaţiilor viitoare o oază de natură în oraşul lor, căreia îi va creşte valoarea urbanistică pe măsura trecerii timpului. Eu aş fi evitat cuvintele mari, care creează un nivel prea ridicat al aşteptărilor pentru cei mai puţin familiarizaţi cu condiţiile din natură. De exemplu, s-a propagat la nesfârşit în presă informaţia ca la Văcăreşti se întâlnesc “94 de specii rare de păsări”! Acest lucru generează o mare dezamăgire pentru cei care se aşteaptă ca, la prima vizită, indiferent de anotimp, să zboare în jurul lor sute de exemplare din cele 94 de specii rare, eventual şi cu un aspect superexotic! În realitate, vorbim, desigur, ca şi în cazul oricărei alte zone naturale din lume, de totalul speciilor semnalate şi fotografiate de-a lungul timpului, dintre care doar o parte cuibăresc aici (aproximativ 30 de specii), o parte se află doar în pasaj sau iernează aici.

Flora oferă imagini încântătoare pe timpul sezonului cald. Desigur, sunt şi multe specii de insecte, mai puţin interesante pentru necunoscători, dar foarte importante pentru ecosistem, dar, desigur, avem şi surprize spectaculoase, cum ar fi vulpile şi, mai ales, vidrele. De identificarea şi clasificarea speciilor se ocupă specialiştii, eu mă limitez la fotografie. Cei interesaţi de o analiza detaliată a faunei şi florei din Văcăreşti pot consulta “Studiul de fundamentare”, pus la dispoziţia publicului pe site-ul Sauver le Delta.

De ce are nevoie Bucureştiul de Parcul Natural Văcăreşti?
De ce parc? Pentru că oraşului i s-au răpit ,după ’89, sute de hectare de spaţii verzi, iar acum trebuie să ne luptăm pentru fiecare metru care mai poate fi salvat. Necesitatea de noi parcuri este impusă nu numai de normele internaţionale, dar şi de propriile strategii de dezvoltare (teoretice, pentru că, de fapt, Bucureştiul ocupa un ruşinos ultim loc în clasamentul European Green City Index, capitolul guvernarea de mediu). De fapt, nici nu este prea mult de discutat aici, este evident.

De ce natural? Pentru că direcţia mondială este de readucere a naturii şi biodiversităţii în interiorul oraşelor, cu beneficii majore pentru populaţie şi cu un rol educativ imens pentru copii. În acest scop, au fost create în marea majoritate a oraşelor importante sute de arii naturale protejate urbane. New York are 47, Londra peste 40, Viena 30% din suprafaţa administrativă, şi aşa mai departe. Pentru Bucureşti ar fi prima arie naturală protejată şi speram să fie doar un început, un model pentru toate oraşele României. În parcuri tip Herăstrău nu se poate face educaţie ecologică şi cultiva dragostea pentru natură.

De ce Văcăreşti? Pentru că aici se întrunesc toate condiţiile, s-a creat deja un ecosistem, în 25 de ani. Sunt 25 de ani într-un fel câştigaţi, pentru că un parc creat de la “zero”, azi va arăta cu adevărat bine peste foarte mult timp! Este un proiect de notorietate mondială, o soluţie ideală pentru un oraş îmbâcsit. Orice altă propunere în afară de parc ar însemna betonare, ceea ce este inadmisibil. Pentru că este ultima şansă a oraşului, nu mia există o asemenea suprafaşă verde.

Cum se desfăşoară o sesiune foto în Parcul Natural Văcăreşti?
Nu există o sesiune foto standard. Înseamnă răsărit sau apus, în aer cu elicopterul sau în apă cu costumul de neopren, pe terasa “Observatorului” de la Asmita, pe acoperişul maşinii sau al hotelului Rin, în stuf de peste doi metri sau în barcă, pe căldura înăbuşitoare sau ger napraznic, în nămol sau zăpadă până la genunchi, înseamnă bucuria de a fi martorul unor momente frumoase sau revolta de a descoperi noi distrugeri. Şi înseamnă, întotdeauna, prea puţin timp.

Care ar fi părțile plăcute și cele neplăcute la o sesiune foto în Văcărești?
Fără îndoială cele mai plăcute momente sunt cele în care am ocazia de a surprinde momente “intime” din viaţa “de familie” a păsărilor, fără a le deranja, ceea ce este foarte greu. Aceste vieţuitoare sunt foarte timide şi speriate, mai ales la noi; este amuzant să auzi oameni că “nu sunt păsări, pentru că eu nu le-am văzut”. Sunt întotdeauna, dar, în general, nu se adună în întâmpinarea vizitatorilor, dimpotrivă, se camuflează, zboară sau se ascund în stuf. Cu excepţia chirighiţelor, care devin agresive, dacă te apropii de colonie. Îmi amintesc şi satisfacţia descoperirii în cardul aparatului-capcană a primelor fotografii cu vidre sau imaginea parcului învăluit de un strat subţire de ceaţă, sau cele câteva secvenţe de hrănire în aer a ereţilor de stuf, după ore de aşteptare. Neplăcute sunt imaginile, fotografiate sau nu, cu munţii de gunoaie, copacii tăiaţi, incendii provocate şi vegetaţia arsă, capcanele pentru păsări. Neplăcut este şi sentimentul de nemulţumire că nu am găsit până acum soluţii pentru paza acestui loc, chiar şi înainte de declararea parcului natural.

Cum aţi interacţionat cu oamenii din această zonă?
În general, fără probleme. Cu pescarii, ne ignorăm reciproc. Deşi nu înţeleg deloc cum este posibil să lase atâtea “urme” ale prezenţei lor. Oamenii din blocurile din jur mai întreabă cum merg procedurile administrative, sunt foarte interesaţi de a avea un parc în proximitate. Probleme am avut cu revendicatorii terenurilor, la acţiunile de ecologizare organizate de Salvaţi Delta. Aceştia au profitat de prezenţa presei pentru a-şi face cunoscute opiniile, nu chiar favorabile înfiinţări parcului. Dar poziţia noastră este, considerăm, corectă. Parcul Văcăreşti este un obiectiv de interes public vital pentru oraş, foştii sau actualii proprietari trebuie să primească despăgubiri conform legilor şi deciziilor instanţelor. Ceauşescu a făcut mult rău oraşului şi locuitorilor, dar timpul nu mai poate fi dat înapoi. Aşa cum nu va fi demolată “Casa Poporului” pentru a se reface cartierul Uranus, aşa, nici aici, nu are rost să discutăm despre demolarea “Acumulării Lac Văcăreşti” pentru a se reconstitui cartierul vechi.

Cea mai delicată situaţie este legată de locuitorii ilegali. Este evident că este imposibil să locuiască acolo fără a avea un impact negativ asupra mediului. Dar, pe de altă parte, câţiva dintre ei chiar ne-au ajutat în misiunea noastră şi sperăm să putem ca, odată cu conturarea unei soluţii administrative, să le oferim posibilitatea unei “reconversii profesionale” (respectiv să-şi poată câştiga existenţa muncind aici, desigur fără a avea posibilitatea de a şi locui în parc). Desigur că şi autorităţile trebuie să se implice mai mult, pentru că simpla aruncare a lor dintr-o parte în alta nu rezolvă nimic. Sunt acolo şi copii inteligenţi şi cu un fond bun, care trebuie duşi la şcoală, pentru a deveni oameni “normali”.

Consiliul General al Municipiului Bucureşti (CGMB) nu a avizat, deocamdată, înfiinţarea ariei protejate Văcăreşti. Cum vă implicaţi, în continuare, în susţinerea acestei cauze?
Afirmaţia trebuie puţin nuanţată: CGMB a votat favorabil de cel puţin două ori (dacă nu chiar de trei ori) proiectul PNV şi chiar avem avizul administrativ al primăriei, încă din 29 aprilie 2014! Numai că efectele acestuia sunt suspendate, deoarece s-a găsit cineva să conteste tipul de şedinţa în care s-a votat printre multe altele şi proiectul Văcăreşti. Apoi, au apărut nişte complicaţii procedurale (necesitatea contestabilă de a fi votat cu majoritate de 2/3, părăsirea unei şedinţe CGMB de către o parte a consilierilor, cei rămaşi nemaifiind suficient de mulţi pentru un vot valabil…). În final, contează rezultatul: după nouă luni, CGMB şi PMB, principalele entităţi ce au datoria să se ocupe de calitatea vieţii cetăţenilor oraşului, nu sunt capabile să emită un simplu aviz necesar pentru înfiinţarea unui parc care beneficiază de toate argumentele urbanistice, ecologice şi sociale.

Partea, să-i spunem, amuzantă este că nu avem cu cine să ne luptăm, pentru că teoretic toată lumea susţine proiectul. În aceste condiţii, nu ne rămâne decât să continuăm dezvăluirea pentru populaţie a frumuseţilor locului, dar şi a pericolelor permanente. Şi să le aducem aminte, periodic, cu umilinţă consilierilor că societatea îi plăteşte să servească interesul public.

0 réponses

Répondre

Vous souhaitez participez à la discussion ?
N’hésitez pas à contribuer !

Laisser un commentaire

Votre adresse email ne sera pas publié. les champs requis sont indiqués *